Anul acesta se fac 75 de ani de la Pogromul de la Iași. Când au fost omorâți mii de evrei. Nu știm cu exactitate câți, poate nu vom ști niciodată, pentru că adevărul este îngropat în gropi comune. Dar sunt mii. Mai important, și asta ne interesează în primul rând, este că vorbim de indivizi care purtau un nume, care aveau un destin. 

Începând de astăzi, vom prezenta zilnic, în numele Centrului pentru Studiul Istoriei Evreilor din România și al unui proiect la care lucrează Adrian Cioflâncă, Anca Tudorancea, Maria Mădălina Irimia și alții, fotografia unei victime și câte o microbiografie, pentru a înțelege mai bine dimensiunile tragediei.

Astăzi este vorba despre:

Moise MEER (zis Segal), născut la Botoșani în 13 ianuarie 1882, era un simplu tâmplar (stoler) care nu avea nici o legătură cu politica. Pe 29 iunie, a fost scos din casa sa din Iași de un grefier de la Tribunalul Iași, pe numele său Constantin Gongu, care a venit însoțit de doi gardieni publici, și dus la Chestura de Poliție de pe str. Vasile Alecsandri, fără nici un fel de explicație. Acolo a fost împușcat. Ulterior, Gongu s-a lăudat la un pahar de vin că l-a omorât pe Meer și că va deveni proprietarul casei în locul lui. În anchetele postbelice, numele lui Gongu a apărut în declarațiile mai multor victime. Sulem Iancu Zborover, ceasornicar în Iași în timpul pogromului, a povestit că a fost scos din casă, împreună cu fiul Samoil, contabil la Banca de Credit, cu soția Esse și cu fiicele Carolina și Clara, de către un militar german însoțit de 3 jandarmi români. Fiul, de 32 de ani, avea să moară în trenul morții spre Podu Iloaiei. Ca prin minune, ceilalți membri ai familiei au fost eliberați din curtea Chesturii, după ce au fost jefuiți. Întorcându-se acasă, l-au găsit pe Gongu, alături de alții, jefuindu-le casa.