Samuel del Campo a fost însarcinatul cu afaceri al Republicii Chile în România în perioada Holocaustului (1941 - 1943), salvator a mii de vieți nevinovate evreiești în acele vremuri tragice, recunoscut ca „Drept între popoare”.
Pe 25 noiembrie 2021, Președintele României a promulgat o lege prin care predarea materiei «Istoria Evreilor. Holocaustul» devine obligatorie în liceele din România începând cu anul școlar 2023-2024, ca parte a trunchiului comun.
Demersul a fost inițiat de deputații Silviu Vexler (reprezentantul minoritătii evreiești în Parlament și președintele FCER) și Ovidiu Ganț (reprezentantul FDGR în Parlament) și sprijinit de Marcel Ciolacu (deputat PSD), Sorin Cîmpeanu (senator PNL), Anca Dragu (senator USR), Kelemen Hunor (deputat UDMR) și Varujan Pambuccian (deputat Minorități), în calitate de co-inițiatori ai propunerii legislative.
Este un moment istoric pentru România și un tribut adus memoriei victimelor Holocaustului. România continuă astfel să promoveze educația, cercetarea și amintirea Holocaustului, în încercarea de a dezvolta instrumente pentru combaterea antisemitismului.
Centrul pentru Studiul Istoriei Evreilor din România „Wilhelm Filderman” își exprimă regretul la aflarea veștii trecerii în neființă a dr. Aurel Vainer, Președinte al Federației Comunităților Evreiești timp 15 ani (2005-2020).
Născut la 10 ianuarie 1932, la Ștefănești, județul Botoșani, Aurel Vainer a trecut, împreună cu familia, prin persecuțiile antisemite din timpul Holocaustului. După război, a absolvit Academia de Studii Economice, în 1953, iar în 1966 a obținut titlul de Doctor în Economie. Începând cu anul 1962 și până după revoluția din 1989, Aurel Vainer a avut activitate de cercetare în economia comerțului, participând la numeroase sesiuni științifice, în țară şi străinătate, și publicând numeroase articole, studii și cărți pe teme economice.
Între 2004-2016, a fost deputat în Parlamentul României, ca reprezentant al evreilor din România.
Din 2005, a preluat conducerea Federației Comunităților Evreiești din România, făcând eforturi susținute pentru reorganizarea activității comunitare, interconectarea Federație cu instituții reprezentative naționale și internaționale, participarea la marile dezbateri ale societății românești, promovarea memoriei comunităților evreiești și a victimelor Holocaustului, protejarea și recondiționarea patrimoniului evreiesc etc. Din 2020, Aurel Vainer a devenit președinte de onoare al FCER.
Centrul pentru Studiul Istoriei Evreilor din România „Wilhelm Filderman” își manifestă recunoștința pentru susținerea și implicarea dr. Aurel Vainer atât în activitatea științifică a Centrului, cât și în organizarea și sprijinirea conferințelor, dezbaterilor și a evenimentelor culturale, precum Școala de Vara, în parteneriat cu Federația Comunităților Evreiești din România.
Să îi fie amintirea binecuvântată!
Ştefan Cazimir (10 noiembrie 1932, Iaşi) a fost unul dintre cei mai importanți filologi români contemporani. A fost un om al catedrei și om al scrisului, ca istoric literar și eseist.
Fiul Feigăi (născută Blumenfeld), profesoară, şi al lui Ştrul Cazimir, Ștefan Cazimir (al cărui prenume la naştere era Ştrul) a urmat şcoala primară la Iaşi şi liceul la Piatra Neamţ, unde a trecut bacalaureatul în 1951. Student la Facultatea de Filologie, Secţia Limba şi literatura română, a Universităţii din Bucureşti (1951-1955), a devenit aici cadru didactic, parcurgând toate gradele până la acela de profesor. Şi-a luat doctoratul în filologie cu teza Aspecte ale comicului la Caragiale (1967).
Era pasionat de epigrame și a devenit vicepreşedinte al Asociaţiei Umoriştilor Români. Din 1990, a fost deputat în Parlamentul României, iniţial ca reprezentant al Partidului Liber-Schimbist, al cărui fondator a fost.
A semnat numeroase lucrări valoroase. Debutează în presa literară cu articolul Despre arta parodiei în literatura română („Steaua”, 1957). Colaborează la „Viaţa românească”, „Steaua”, „România literară”, „Luceafărul”, „Revista de istorie şi teorie literară”, „Adevărul”, „Cronica politică”, „Parlamentul”, „Adevărul literar şi artistic” etc. Debutul său ca editor l-a reprezentat antologia comentată Pionierii romanului românesc (1962).
Preocupat constant de opera lui I.L. Caragiale şi remarcându-se ca un bun specialist în materie, i-a consacrat mai multe lucrări: Caragiale. Universul comic (1967), Nu numai Caragiale(1984; Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti) şi I.L. Caragiale faţă cu kitschul(1988) etc. Prima lucrare, pornind de la teza de doctorat, este o monografie a comicului caragialean, studiu sistematic propunându-şi să-l fixeze mai precis pe scriitor în marea tradiţie comediografică şi să-i definească „orizontul tipologic” şi „mijloacele”, apartenenţa stilistică. După un examen minuţios al „filiaţiilor” şi al „influenţelor”, cercetătorul argumentează o dată mai mult originalitatea marelui dramaturg român.
Printre cele mai importante lucrări ale sale se numără cartea Alfabetul de tranziție, publicată pentru prima oară în 1986. Profesorul Cazimir spunea despre această carte: „Voiam o carte care să umple, provizoriu, un gol al istoriei românești, și anume perioada 1821-1860. O perioadă foarte largă (cam cât perioada comunistă), aflată sub semnul schimbării. Alfabetul de tranzițieîși fixează atenția asupra perioadei 1830-1860, când țărileromâne părăsesc modelul oriental în favoarea celui occidental, iar amploarea fără precedent a schimbărilor cuprinde toate sferele vieții sociale. Titlul cărții nu acoperă strict decât una din secțiunile ei, altminteri justificându-se doar în sens figurat.”
Ca tipologie, Alfabetul de tranziţie (1986) este o carte înrudită cu I.L. Caragiale faţă cu kitschul, îl arată pe Cazimir în cea mai autentică ipostază a lui, şi anume în cea de eseist, care foloseşte din plin cunoştinţele istoricului literar, adăugând altele, mereu bogate şi noi, precum cele de istoria mentalităţilor, de sociologia modei, critica receptării etc., toate lăsându-se comunicate o dată mai mult într-un stil doar aparent didactic, percutant şi delectabil.
Cazimir abordează dintr-un unghi inedit vechea teză a „formelor fără fond”, ajungând la altă concluzie decât cea junimistă. Referindu-se la epoca de tranziţie 1830-1860, el observă că „dorul imitaţiei” nu se află neapărat în relaţii de excludere cu „duhul naţional”. Eseistul convoacă şi aici toate artele spre a demonstra că schimbările se produc în lanţ, de la modă, la mobilier şi la stilul de viaţă, şi că ele sunt variabile, după sex, vârstă, condiţie socială, grad de cultură. În spirit polemic, el afirmă rolul creator al „formelor”, care au atras fondul și l-au generat.
Înmormântarea profesorului Ștefan Cazimir va avea loc la Cimitirul Evreiesc din Șoseaua Giurgiului nr. 162 din București, vineri, 6 august 2021, la ora 13:30.