Cu mult înainte de comemorarea pogromului din București din 21 - 23 ianuarie 1941, Teatrul Evreiesc de Stat (TES) propune un exercițiu de memorie îndrăzneț, un spectacol itinerar de 4 ore, o călătorie în timp în care personaje precum Nae Ionescu, contesa Waldeck, rabinul Guttman sau Mihail Sebastian pot fi alături de tine în drumul de noapte dintr-o mașină. La fel cum oameni diferiți, de condiții diferite, s-au regăsit într-o mașină care i-a dus în noapte spre pădurea Jilava.
Conceptul aparține regizorului Alexandru Berceanu, după un scenariu original de Andreea Chindriș, Alexa Bacanu și Alexandru Berceanu, pe baza unei documentări arhivistice despre contextul politic și populația evreiască din București și victimele pogromului din ianuarie 1941 făcute de CSIER.
Călătoria, al cărui ghid este Andreea Chindriș, începe la Teatrul Evreiesc de Stat (str. Iuliu Barasch, nr. 15), seara și continuă cu un autocar care oprește la Sinagoga Mare, la Liceul Ciocanul, din inima cartierului Dudești, apoi se reîntoarce la TES.
Este o reîntoarcere simbolică la istoria momentului, o retrăire a istoriei personale a orașului regăsită prin memorii, documente și imagini de arhivă, cu o contribuție specială a video- mapping-ul realizat de Les Ateliers Nomad.
Documentarea istoricului Adrian Cioflâncă în cadrul proiectului a dus la identificarea unui martor al execuțiilor din pădurea Jilava și la viitoarea marcare a acestui loc de către Federația Comunităților Evreiești din România și Comunitatea Evreilor din București pentru prima oară cu un monument (după numeroase încercări eșuate de identificare de a lungul timpului), care depună mărturie despre locul unde au fost executate majoritatea victimelor pogromului (86 din evreii arestați și torturați în București au fost executați prin împușcare aici, inclusiv băieții rabinului Guttman).
Cartografierea simbolică a unei hărți a memoriei pogromului prin proiecții de imagine și opriri ale unui tur teatral atinge apogeul în locuri precum Sinagoga Mare din strada V. Adamache (strada Sinagogii in 1941), unde Mircea Dragoman in rolul rabinului Guttman, povestește despre scena arestării sale în fața fostei sale case din curtea sinagogii. Piațeta din jurul sinagogii devine in noapte un loc al martorilor direcți prin spectatorii spectacolului și indirecți, prin ochii curioși ai vecinilor din blocurile comuniste. Luminile și imaginile proiectate au rolul de a ajuta retrăirea, înțelegerea unui trecut apropiat. Frigul și noaptea sunt elementele de șoc, care nu te lasă să ațipești pe scaunul moale de teatru, care te pun în pielea unui personaj real.
Reîntoarcerea la TES, la Barașeum - teatrul evreiesc de atunci, cu spectacolele sale vesele, duce tot spectacolul mai departe în anul 1941. Pentru că teatrul și mai ales Barașeum este un simbol al rezistenței, al speranței într-o vreme când stelele nu aveau nume (dacă ne gândim la Sebastian, din nou).
Alex Berceanu mărturisea: Imediat după revoluție am aflat că bunicul vărului meu era un supraviețuitor al masacrului de la Chestura din Iași și al Trenurilor Morții. Abia după mai bine de zece ani, când am făcut spectacolul Interfața și am intervievat supraviețuitori ai Pogromului de la Iași am înțeles ce înseamnă să fii supraviețuitor al Holocaustului.
În turul teatral făcut spre Bucureștiului anului 1941 am aflat de ce oameni atât de apropiați uman au ajuns atât de îndepărtați geografic, și cât de fragilă și bogată este multiculturalitatea. (Dacă te gândești la o evoluție normală a orașului București a cărui populație s-a dublat de la război încoace, evoluția firească ar fi fost ca, dacă în București în anul 1941 trăiau spre 100.000 evrei, acum ar fi fost de așteptat să trăiască spre 200.000... În timpul facultății am avut trei colegi evrei, iar în București mai sunt, în afară de ei, aproximativ 1787...)
Sper ca spectacolul acesta să rămână viu cât mai mult timp și să devină o lecție deschisă pentru elevi sau oameni obișnuiți care nu știu ce s-a întâmplat în propriul lor oraș. Cei i-au dat viață sunt: Alexandru Berceanu, Andreea Chindriș, Alexa Băcanu, Anka Levana, Marius Rizea, Liviu Lucaci, Andrei Bibire, Mircea Dragoman, Monia Pricopi, Christina Circei, Mihai Prejban, Darius Daradici, Bantas Viorica, Mihai Ciucă și Berceanu Ștefan, invitat special. Echipa artistică este completată de Andrei Dinu (scenografie), Ana Costea Costea (coregrafie), Raluca Burcea (muzica), Emanuel Burcea (Producție muzicală), Les Ateliers Nomad (Video Mapping), Ema Bolintiru (Director de imagine), Adrian Cioflâncă și Anca Tudorancea (Cercetare), Ștefan Crețu (Grafică).
Parteneri: CSIER - Centrul pentru Studiul Istoriei Evreilor din România, Teatrul Naţional "I. L. Caragiale" din Bucureşti -Tnb Ro, Les Ateliers Nomad, 360Revolution, UNATC - CINETic, Fundația Caritatea, Federația Comunităților Evreiești din România, Telekom Romania, Asociația - Editura Istoria Artei, Asociația Cultour, Căminul de Bătrâni Moses Rosen.
Anca Tudorancea
În curs de publicare în Realitatea Evreiască, pagina CSIER, noiembrie 2016
