În perioada 3 – 5 octombrie 2017, s-a desfășurat, la sediul Universității Naționale Kapodistria din Atena și la sediul Institutului Goethe, Conferința Internațională “Holocaustul – o abordare interdisciplinară și diacronică”, organizată de Universitatea Națională Kapodistria din Atena – Departamentul de Teologie Socială, în colaborare cu clusterul EUNIC (European Union National Institutes for Culture, care reprezintă colaborarea dintre institutele culturale din Atena: Instituto Cervantes, Goethe Institut, Institutul Cultural Român și Ambasada Israelului, Ambasada Poloniei și Ambasada României la Atena). La eveniment au mai participat și susținut prezentări invitați din Israel, Spania, Polonia, Germania și din Grecia. Evenimentul a fost organizat de Universitatea Națională Kapodistria din Atena în cadrul programului de marcare a 180 de la înființare.

Am fost onorată să particip la această conferință și am susținut o prezentare pe tema „Sighet și Elie Wiesel, înainte și după Holocaust”, ca reprezentant al Centrului pentru Studiul Istoriei Evreilor din România al Federației Comunităților Evreiești din România. Comunicarea va fi publicată în limba engleză și greacă într-un volum editat de Universitatea din Atena. Participarea la eveniment a fost organizată de Ambasada României cu sprijinul Institutului Cultural Român.
Comunicarea a fost prezentată în cadrul secțiunii A place and a name. The influence of the Holocaust in Literature and the Arts, unde s-a discutat și despre influența subiectului Holocaustului asupra filmelor sau a teatrului. Am vorbit despre lumea lui Elie Wiesel, recent evocat prin marșul de la Sighet, o lume vie în 1929, plină de cuvinte idiș (pe care le cunoaștem din ilustarea literară a jurnalistului F.Brunea-Fox și fotografiile lui Iosif Berman, publicate in revista Adam), o lume dispărută într-o ”noapte”. Lumea vie a Sighetului trăiește în personajele literare create de Wiesel, decriptate prin înterviurile pe care le-a acordat lui Paul B. Marian în paginile Revistei Cultului Mozaic (RCM) în perioada comunistă, dar și prin interpretarea cinematografică recentă a lui Radu Mihăileanu în filmul Train de vie (1998) care este o reinserție în ”Noaptea” Sighetului, cu o istorie inversată. Interviurile din RCM, dincolo de valența literară și codurile conținute, sunt adevărate mesaje de susținere a supraviețuitorilor Holocaustului, o poziție aproape singulară în acea perioadă. Pasaje literare scrise de Wiesel sunt cunoscute cititorilor RCM, ca și valoarea lor autobiografică. Sighet devine pentru scriitor un oraș fantomă, de care încearcă să fugă, dar pe care îl vede pretutindeni, oriunde se duce în lume. Prima lui vizită în Sighet, în 1964, este o retrăire a traumei din 1944, ceea ce îl face să spună că este o greșeală că a revenit. Și totuși s-a reîntors în Sighet, devenind personajul principal al comemorărilor din 1984. S-a întors și în 1995, iar în 2002 pentru a inaugura casa memorială Elie Wiesel. A înțeles că trebuie să fie numele care reprezintă Sighetul viu, așa cum casa sa memorială reprezintă și istoria comunității evreiești de aici. 
Astăzi, la un an după dispariția lui Elie Wiesel, istoricii trebuie să vorbească despre viața comunităților evreiești mai mult ca oricând și comemorarea Holocaustului trebuie să continue apropierea de tineri și de educarea lor în spiritul toleranței. “I would like that in the place were Jews had lived and died, people would remember that Jews lived there. They should not be forgetten.” (Elie Wiesel, 1995, interviu Andreea Ghiță)
Anca Tudorancea